Iad pe doua roti
Prolog
Acum mult timp prin 96’,cam pe cand aveam 16 ani, ,eram ca de obicei in barul nostru favorit de motociclisti , ambientul era vintage , cu o masa de billiard rolling stones si CD-uri de vynil pe pereti langa niste arta vintage .
Eu , Axel dupa o runda de agatat … n-am prins nimic , ne indreptam spre motocicletele noastre.
Din pub iese o tipa cu pantaloni de piele , FOARTE mulati , un fund bombat , perfect proportionat , o jeaca de piele cu tinte , par lung blond platin .
Giovani , „macho”-ul grupului nostru fluiera dupa ea ,aceasta se intoarce la el si ii arata … jumatatea lui 5.
Eu ii spun:
-Giovani lasa-te de meserie !
si pufnesc in ras.
-De parca stii tu mai bine Axel.
se uita ferm la mine.
Il ignor si ii dau viata armasarului meu de otel, o motocicleta vintage, cu alura de chopper.Intr-un sfarsit plecam. Gonim pe autostrada ca de obicei , motocicletele murmura in cor,iar vantul bate slab. Colegul nostru Alan a ramas putin mai in spate ,la un momendat ne-a facut semn sa ne oprim. La inceput nu stiam de ce dar ,am fost uluit de ce am vazut.
Pe cer era o lumina orbitoare de un albastru pal; un corp celest era in picaj si in urma lui lasa o miraculoasa „dara” de lumina.Corpul se apropie cu un ritm alarmant de noi, acesta izbucneste si se sfarama pe partea dreapta a autostrazii unde e o padure deasa , plina de viata, neexplorata. Am lasat motocicletele si ne-am aventurat in padure in cautarea corpului celest. Am tot mers pana cand din spatele unui arbore un „bolovan” imens cu ceva stralucitor inauntru si-a dezvaluit locatia ,Am chemat si restul grupului sa il investigam.
Am decis sa ne apropiem incet, DAR ca din albastrul cerului o raza il loveste pe Alan , acesta pica jos. Toti disperati ce sa intamplat cu Alan. Acesta gafaia incontrolabil , spunea ca mana lui este lovita foarte grav;dar nu era nici urma de leziune. In timp ce il investigam pe Alan , corpul celest proiecta o femeie imbracata complet in alb cu parul roscat cu un chip nemaipomenit de frumos ce parea socata , pe o bucata de stanca ca un fel de transmisiune .
-Dragi copii ai acestei planete ,va voi incredinta fiecaruia o arma , folositi-o cu cap!
Spuse ea cu un glas tremurand ca si cum ceva rau era pe cale de a se intampla.
-Dar ce se va intampla ? Ce arme ? Cine esti ?
I-am raspuns in timp ce restul grupului se uitau uluiti.
-Nu am timp de explicatii !Folositi armele cu cap , veti stii cand sa le folositi !
Transmisiunea se incheie,iar din din corpul celest ies patru raze ce ne lovesc pe fiecare dintre noi .
Ne trezim , nimic nu mai face sens corpul disparuse, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ,dar un lucru e cert. Stiu ca nu am visat asa ceva. Ma uit la Alan , acesta era deja treaz , Giovani se plange ca i s-a stricat frizura ,Robert se plimba de colo-colo nestiind ce se intampla,
Iar John , dormea … nimic in neregula cu el asta face mereu.Ma uit la ei si le spun :
-Am visat sau s-a intamplat ?
spun eu plin de nedumerire ..
-Nu am visat. Asta e sigur , dar ce a fost asta ?!
Spuse Alan oarecum furios.
-Lasati asta baieti uitati-va la parul meu !!!Parca si-ar fi facut cuib o veverita in el , cum o sa fac rost de tipe cu parul asta?!
Evident ,Giovani are doar fete in cap , si par .
-Dar nici cand esti „aranjat” nu agati tu pe nimeni.
Spuse Robert tachinandu-l putin .
-Mai taci si tu !
Raspunse el.
-Hai sa ne tiram din poiana asta baieti ,
Le-am transmis cu un ton de ordin .
Ne-am urcat pe motociclete si am facut lucrul pe care il stim cel mai bine sa facem. E cea mai frumoasa senzatie atunci cand rasucesti acceleratia , schimbi viteza ,auzi motorul cum rage ca un leu iar vantul bate tot mai puternic , e un sentiment de nedescris.
Berea curgea ,ma regaseam in acelasi bar in anul 2002 totul ramase la fel .Eu vorbeam cu o fata foarte frumusica . Avea ochi negrii,idem parului ,buze carnoase cu un ruj rosu aprins.
Ca vestimentatie era imbracata in pantaloni de piele stramti ,o jeacheta de piele cu tinte si un maieu cu un decolteu cat un munte. Fata era o papusa facuta din cele mai bune parti ,un fund bombat ,captiv in niste pantaloni de piele .
-Si asa ne-am facut rost de puteri.
Am spus eu dupa ce i-am istorisit povestea.
Ea mi-a zambit cuceritor si agale s-a indreaptat spre usa. Pe drum aceasta spuse ranijnd slab „Ne mai auzim”. Cand ajunge in pragul usii , se intoarce,se propteste incet de acesasta si imi face cu ochiul . Apoi pleaca. Ma uit pe masa si sub ceasca ei e gasesc un bilet cu numarul sau de telefon.
Ranjesc mandru,sorbind cu nesat o alta gura de bere.
LumeaLuiEnoh 